Recenzie: Elantris de Brandon Sanderson

Synopsis:

Elantrisul, orașul solar al oamenilor-zei, își pierde măreția atunci când, pe neașteptate, este lovit de blestemul Reodului, iar semizeii se transformă în cadavre vii.
Povestea ia o întorsătură și mai sumbră atunci când însuși prințul moștenitor al Arelonului, Raoden, cade pradă blestemului și este închis în orașul decăzut.

Între timp, Sarene, prințesa care urma să-i devină soție, sosește în Arelon, unde i se spune că alesul inimii ei este mort. Niciunul dintre ei nu este însă dispus să-și accepte soarta, așa că vor porni separat într-o luptă pentru aflarea adevărului și a naturii Reodului, fiind ajutați de ființe cu puteri supranaturale. Când se vor întâlni, îl va mai recunoaște Sarene pe Raoden? Soarta Elantrisului este în mâinile lor.

Părerea mea:

Elantrisul, cândva cel mai măreț oraș din întregul Opelon, a devenit, în urma imprecației numite Reod, cel mai de temut coșmar al oamenilor. Odată, Shaodul era o binecuvântare, transformând oamenii în zei; acum, însă este un blestem care îi metamorfozează în cadavre vii, luând cu el de la țărani la nobili, de la bătrâni la copii, indiferent de clasa socială sau de vârstă, aruncându-i în Elantris, orașul damnat.

Prințul Raoden, singurul moștenitor al tronului Arelonului, nu este cruțat de acest blestem și devine captiv între zidurile întunecate, cândva atât de strălucitoare, ale Elantrisului. Tatăl său, regele Iadon, spune poporului că prințul a murit, considerând mai demnă moartea decât viața în orașul decăzut.

Sarene, prințesa Teodiei, vine mai devreme în Arelon pentru a-l cunoaște mai bine pe viitorul ei soț înainte de oficializarea căsătoriei prin care cele două orașe, Arelon și Teodia, urmau să se alieze, însă descoperă că acesta este mort. Convinsă că este o minciună la mijloc, aceasta va încerca să găsească adevărul, dar oare îl va putea accepta?22001

Cu sistemul precar impus de Iadon și în lipsa prințului Raoden, care va fi soarta Arelonului?


„Lucrurile trebuie să meargă înainte, iar mersul înainte nu înseamnă întotdeauna progres. Uneori cădem, alteori ne ridicăm – unii trebuie să sufere în timp ce alții au noroc, fiindcă numai așa putem învața să ne bazăm unii pe ceilalți.”

Trebuie să recunosc încă de la început, s-ar putea să am o slăbiciune pentru Sanderson *not ashamed*. Auzisem mai multe păreri despre Elantris și înțelesesem că ar fi fost cea mai slabă carte a lui. Mie nu mi s-a părut deloc așa.  Universul creat de el este atât de complex, încât nu mi-a dat impresia că ar fi o carte de debut. Și deși este destul de intimidantă, povestea m-a captivat atât de mult încât am citit-o în cinci zile (cred). Firul narativ urmărește perspectivele a trei personaje: Raoden, Sarene și Hrathen.

Sursă

Raoden este un personaj impresionant. Deși schimbările produse de Shaod îi afectează trupul, căzându-i părul și înnegrindu-i-se pielea, hotărârea din privire nu i-a putut fi clintită. Prizonier în acea închisoare, este înconjurat de disperarea ce a pus stăpânire pe elantrieni, atât din cauza foamei, cât și a durerii care nu se diminuează cu timpul, fiind permanentă. Îndurerat de toată acea suferință, încearcă să producă o schimbare în viețile locuitorilor Elantrisului și să le reamintească, atât lor, cât și celor din afara zidurilor, ceea ce au uitat: faptul că încă sunt oameni, deși inimile nu le mai bat. Mi-a plăcut foarte mult legătura dintre el și Galladon, dialogurile lor alunecând ușor de la seriozitate la amuzament, reușind să îmi smulgă, din când în când, câte un zâmbet. Inteligent, cu un spirit de conducere înnăscut, Raoden se împotriveşte durerii ce devine din ce în ce mai copleșitoare, fiind puternic pentru toți elantrienii care se sprijină pe el, aceștia găsind în sfârșit un refugiu, prințul devenind speranța lor, speranța Elantrisului.


„- Nu am nevoie de putere, Galladon, spuse Raoden sec. Mă preocupă viața. Nu doar supraviețuirea, Galladon, ci viața. Oamenii ăştia sunt morți fiindcă au renunțat, nu fiindcă inimile lor nu mai bat. Vreau să schimb asta.”

Sarene este un personaj foarte puternic. Deși este considerată inferioară pentru că este femeie, aceasta nu se lasă intimidată, reușind să obțină rapid respectul oamenilor prin inteligența de care dă dovadă. Pasionată de politică, aceasta se amestecă în grupul de prieteni al lui Raoden, câștigându-le încrederea. Împreună vor încerca să salveze Arelonul de la pieire, dar și Elantrisul. Curajoasă, ambițioasă și sfidătoare, Sarene nu se lasă înșelată de aparențe, crezând cu putere în schimbare, crezând în mai bine.

Hrathen este un personaj foarte interesant. Având misiunea de a converti Arelonul de la religia Shu-Korath, care predică despre uniunea prin iubire, la Shu-Dereth, care predică despre uniunea prin ascultare, acesta se folosește de toate mijloacele pentru realizarea acestui lucru, astfel încât Jaddeth, stăpânul creației, să nu distrugă orașul. Misiunea sa din Duladel eșuând și provocând un adevărat masacru, Hrathen încearcă să abordeze alte metode prin care să își ducă misiunea la sfârșit, Arelonul și Teodia fiind sigurele orașe care i mai se închină lui Domi, stăpânul creației în religia Shu-Korath, singurele orașe care i se mai opun Fjordenului de a domni pretutindeni.Puternic atât datorită funcției sale de gyorn, cât și prin inteligență, acesta se face remarcat, reușind să  inspire atât teamă, cât și admirație. Un personaj în privința căruia am fost foarte sceptică, neștiind dacă este bun sau rău, în viziunea sa făcând ceea ce este bine.

„Adevărul și faptele nu pot fi separate, Hrathen, spune Omin clătinând din capul lui chel. Inevitabil sau nu, adevărul se află deasupra tuturor indiferent de cine are armata mai bună, de cine poate ține cele mai lungi predici sau de cine are mai mulți preoți. Poate fi acoperit, dar va ieși mereu la suprafață. Acesta este singurul lucru pe care nu-l poți intimida.”


Sursă

Am fost fascinată de Aoni, simboluri prin care magia elantriană, AonDor, capăta contur. Deși preoții derethieni cred că această magie a fost doar o înșelătorie, dispărând odată cu prăbușirea Elantrisului, unii oameni încă mai speră la zilele când toată lumea era hrănită, când până și cele mai grave răni puteau fi vindecate. Mi-au plăcut foarte mult seonii, mingi plutitoare de lumină, creații din vremea măreției Elantrisului, fiind impresionată de profunzimea cuvintelor acestora. Am descoperit atât de multe personaje interesante: Karata (o inimă neînfricată), Galladon (poate cel mai pesimist personaj întâlnit de mine până acum 🙂 ), Kiin (într-un fel mi-a amintit de Hagrid 😀 ), Saolin (devotament absolut), Roial, Eventeo. Stategiile, conflictele atât pe plan politic, cât și religios între Shu-Korath și Shu-Dereth, între Domi și Jaddeth, răsturnările de situație predomină în această carte, oferindu-i o atmosferă antrenantă. Ambianța aceea magică specifică stilului lui Sanderson mi s-a părut că nu vibrează la fel de puternic, acesta fiind poate unul dintre puținele aspecte care nu mi-au plăcut.

O carte care vorbește despre inegalitatea dintre sexe, despre empatie, cu personaje memorabile care luptă pentru visurile lor, ale poporului până când devin ei înșiși speranță.

  „Amintește-ți că viitorul nu trebuie să fie la fel ca trecutul.” 

Shaodul lovește fără o țintă anume, așa că fii pregătit să pătrunzi în Elantris, xule. 🙂

*Xule este un cuvânt din limba vorbită de oamenii care locuiesc în Duladel

wp-1468002962500.jpg
5/5

Melodia care cu siguranță ar trebui să facă parte din coloana sonoră a filmului:

~ Magpie

Anunțuri

5 comentarii

  1. Hmmm…. Îmi plac cărțile fantastice. Este interesantă recenzia ta, dar am o întrebare: cartea este mai mult pentru adolescenți sau mai mult pentru adulți? Mie mi se pare după descriere mai mult o carte pentru adolescenți.

    Apreciază

    • Eu consider că depinde foarte mult de ceea ce înțelegi prin carte pentru adolescenți, cât și pentru adulți. Elantris nu se axează pe probleme adolescentine și cu atât mai mult nu este o carte erotică. Aceasta abordează probleme serioase, profunde, însă nu cred că un adolescent nu ar putea înțelege, în opinia mea, cartea adresându-se cititorilor de toate vârstele, atâta timp cât sunt iubitori ai genul fantasy.
      ~Magpie

      Apreciat de 2 persoane

  2. Brandon Sanderson este unul dintre autorii mei preferati. Chiar fiind cartea lui de debut, este mult mai buna decat as fi crezut. Bineinteles ca seria The Stormlight Archive este preferata mea, dar si Elantris merita fara indoiala citita. Nu este genul de carte special pentru adolescenti, desi poate fi citita la orice varsta din punctul meu de vedere.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s