Recenzie: Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle de Timothée de Fombelle

Synopsis: Prințul moștenitor al unui tărâm populat de zâne și duhuri  ajunge să fie captiv în lumea noastră. O familie de evrei cofetari din Paris îl ia sub acoperișul ei pe tânărul apărut de nicăieri în timpul unei furtuni teribile. Joshua nu-și dorește decât să se întoarcă acasă pentru a fi împreună cu iubirea vieții sale, dar istoria zbuciumată a lumii în care a fost exilat are alte planuri pentru el. Când și când, diverse obiecte de pe tărâmul celălalt se strecoară cine știe cum până în realitatea aceasta, făcându-l pe Joshua să-i fie mai tare dor de casă. Îi va ajunge oare o viață întreagă să găsească drumul înapoi? Aceasta este adevărata și fabuloasa poveste a lui Joshua Perle.

wp-1469298036917.jpg

Părerea mea:

Nu aveam așteptări prea mari de la o carte pe care am cumpărat-o doar pentru aspect – lucru în premieră pentru mine, fără a fi auzit de ea (spre rușinea mea) și fără să citesc descrierea, însă pot spune cu mâna pe inimă că am descoperit o mică perlă.

Pentru a i se cruța viața, un tânăr prinț este trimis din ținutul lui magic, cu zâne și vrăjitori, în lumea unde nu se mai crede de mult în așa ceva. Ajuns în Parisul de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, acesta este luat în ocrotire de către familia Perle ce conduce Casa Perle, un magazin de bezele – yummy 😛 – cu tradiție și de succes. Drumul înapoi acasă al tânărului numit acum Joshua nu va fi lipsit de peripeții și pericole – va reuși el să se întoarcă înainte să fie prea târziu?

Începutul cărții a fost puțin haotic și datorită schimbării timpului, locului și perspectivei narațiunii în fiecare capitol, a durat ceva (mai exact cam primele 60 de pagini) până am înțeles cât de cât ce se întâmpla. Pe măsură ce citeam mai mult, cu atât piesele se așezau la locul lor în puzzle și înțelegeam legătura dintre băiatul tăcut din Paris, tânăra fără aripi, castelul blestemat de lângă lac și fotograful rătăcit cu inima frântă. După ce am depășit însă confuzia în care mă aflam, cartea şi-a arătat adevăratul farmec.

„Senzația aceea de amorțeală nu semăna cu nimic din ce-şi amintea, deși trăise o veşnicie.

Era mereu gata, la pândă, cu ochii pe lac.

Și ea descoperea, la rândul ei, taina interzisă zânelor, dragostea, forța purtătoare de viață. Adică forța care înseamnă și naștere, și moarte.”

Un basm ce din greșeală s-a mutat în lumea noastră, fără să își piardă însă din magie – ci din contră, în care am descoperit o poveste de dragoste la fel de fabuloasă ca cele din poveștile cu feți frumoși și balauri pe care le citeam când eram micuță, care da, este instantă, fără alt motiv poate în afara frumuseții nemaivăzute a fetei și care nu prezintă niciun soi de dezvoltare (dar nu trebuie uitat că este o iubire de basm – propriu și figurat). Personajele nu sunt multe la număr (și asta ajută destul de mult la descâlcirea poveștii) și, deși nu prezintă o dezvoltare sau profunzime ieșite din comun, au un farmec aparte care te face să le îndrăgeşti.

„-Există o putere pe care o păstrăm întotdeauna. Nu e nevoie să fi fost ca mine ca s-o ai.

Vorbea mai încet. Îmi ascuțisem urechile.

– Cea de a-i întrista pe oameni.”

Vă recomand să citiți acestă carte minunată care pe mine m-a fermecat și care ar fi primit nota maximă dacă nu mi-ar fi dat atâtea bătăi de cap la început.

„De câte ori spune cineva „Eu nu cred în poveștile cu zâne”, undeva o zână mică moare.” – J.M. Barrie, Peter Pan

wp-1468002952405.jpg
4/5

Melodia care cu siguranță ar trebui să facă parte din coloana sonoră a filmului:

~ Jay

Anunțuri

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s