Recenzie: Născută din fum și os de Laini Taylor

Synopsis:

Pe întreg pământul, urme negre de mâini, imprimate cu foc, apar pe mai multe porți. Sunt ale unor creaturi străine, înaripate, care s-au strecurat în această lume printr-o despicătură din cer.

Într-o dugheană veche și întunecată, proviziile de dinți omenești ale unui diavol scad periculos. Iar pe străduțele întortocheate, întunecate si misterioase ale Pragăi, o tânără elevă de la Liceul de Artă e pe cale să fie prinsă într-un crâncen război coborât din altă lume.

Ea este Karou. Își umple caietele de schițe cu portrete de monștri, care poate că sunt sau nu sunt adevărați. Obișnuiește sa dispară in mod misterios pentru a îndeplini unele „comisioane”; vorbește multe limbi – nu toate omenești, iar parul ei, de un albastru aprins, chiar așa îi crește. Oare cine este ea? Intrebarea aceasta nu-i dă pace, dar tocmai este pe cale să afle răspunsul.

Când unul dintre străini – frumosul Akiva, chinuit de amintiri intunecate – dă cu ochii de ea, pe o alee din Marrakech, rezultatul este sânge și explozie de lumină astrală, secrete dezvăluite și o dragoste cum numai in stele poate fi scrisă, ale cărei rădăcini sunt adânc implantate într-un trecut nemilos si dureros. Va ajunge, oare, Karou să regrete c-a aflat adevarul despre ea însăși?

Părerea mea:

Pe pământ nu se găsesc doar oameni; în lumea lor s-au strecurat îngeri și monștri. Karou este, aparent, o fată obișnuită care se confruntă cu probleme adolescentine precum fostul iubit și școala. Asta pare cel puțin, însă ea este mai mult de atât. Are părul albastru și deține multiple desene cu creaturi despre care afirmă, nu fără a afișa unul dintre zâmbetele ei glumețe, că sunt adevărate. Deține, totodată, lucruri de prin toată lumea și face comisioane pentru cineva, dispărând fără urmă. Pe încheieturile mâinilor ei sunt scrise două cuvinte: „poveste adevărată”, așadar nu vă rămâne decât să credeți.

Ea călătorește din lumea oamenilor în „Altundeva”, unde locuiesc cele patru himere: Issa, Twiga, Yasri și Brimstone, care au crescut-o. Acestea sunt alcătuite din părți ale corpului ce aparțin mai multor specii de animale, dar și oamenilor. În ciuda aspectului lor, sunt niște personaje de care te atașezi repede, de multe ori uitând adevărata lor natură. Brimstone este un personaj misterios, plin de secrete, ce te va face să suferi de o boală care, uneori, poate ucide: curiozitatea.

Războiul dintre îngeri și himere persistă de mult timp. Oare va înceta? Oare se va instaura pacea între aceste două rase?

  „-Te-ai întrebat vreodată, monștrii fac război sau războiul îi face pe monștri?” 

Akiva este un înger al cărui suflet este îngreunat de durere, de ceva din trecut, astfel încât pare un mort viu. Dar când o întâlnește pe Karou se întâmplă ceva, simte că este ceva în neregulă cu ea, iar când vede un aspect de pe corpul ei, nu se poate abține să nu se întrebe: cine e? Această întrebare vă va bântui și pe voi, poate chiar veți ajunge să vă întrebați ce e, nu cine.

Karou este un personaj impresionant care suferă de singurătate, este inteligentă(atunci când nu există, aparent, nicio cale de a ajunge la lucrul acela, ea o descoperă sau o creează), comite greșeli și este prinsă într-o iubire pătimașă pe care nu poate și nu vrea să și-o reprime.

Scriitura are ceva care te intrigă, fiind deosebită, făcându-te să vrei mai mult și mai mult. Aproape ai impresia că citești un basm, poți crede cu ușurință că autoarea a strecurat un strop de magie printre cuvinte, magie care te ține captiv până termini cartea, iar povestea te ține așa și mult după aceea.

Conexiunea dintre Karou și Akiva este specială și veți simți că este mai mult decât o atracție fizică, iar mai târziu veți afla.

„Era în pragul a ceva inefabil. Când serafimul o ținuse de mâini, fusese ca și când ființa ei ar fi fost umplută, însă nu realizase asta până ce el se dăduse înapoi și absența o inundase iarăși. Pulsa cu putere în ea acum, rece și dureroasă, vidă și tânjind-tânjind-, și se văzu nevoită să își înăbușe cu forță acea parte disperată din ființa ei, care nu voia decât să-l prindă din nou de mâini.” 

O carte plină de secrete, care te va face să suferi de durere pentru personaje, dar și de dragostea pe care o împărtășesc cei doi, cu o lecție despre ceea ce înseamnă să crezi în ceva,  despre speranță. Citiți-o,  deschideți-vă inima și credeți! La sfârșitul lecturii poate chiar veți dobândi păr albastru 😉

 „-Dorințele sunt falsuri. Speranța este adevărată. Speranța își face propria magie.”

5/5

Melodia care cu siguranță ar trebui să facă parte din coloana sonoră a filmului:

~ Canary